Când spui “pompier”, mulți se gândesc automat la o meserie dominată de bărbați. Dar colega noastră, sg. maj. Brînceanu Luciana Nicoleta, din cadrul Detașamentului de Pompieri Alexandria, a ales să schimbe această percepție și să arate că adevărata forță nu stă în gen, ci în inimă, voință și responsabilitate. Îi plăceau dintotdeauna uniformele, însă niciodată nu și-ar fi imaginat că va îmbrăca una de pompier. Totul a început la sfârșitul lunii august 2024, când a auzit la radio un anunț: se scoseseră posturi de șofer autospecială la concurs. Avea deja categoriile B,C și E, obținute la încurajarea soțului ei: „Nu ai nimic de pierdut, ție îți place să conduci mașini mari”.
A urmat o perioadă grea, plină de provocări. Să înveți pentru examen cu doi copii acasă nu e deloc ușor, dar ambiția și perseverența ei au dat roade. Când a văzut nota 10, bucuria a fost mai intensă decât la bacalaureat sau la obținerea permisului de conducere. Emoțiile nu s-au oprit aici. Îi era teamă de cum va fi primită în colectiv, dar a descoperit rapid că pompierii sunt mai mult decât colegi – sunt o familie, în care respectul și sprijinul merg mână în mână.
“Am înțeles repede că trebuie să fiu pregătită și să am grijă de colegii mei. Nu e doar despre mine, e despre toți cei care pornesc cu mine în misiune. Plecăm toți, ne întoarcem toți la familia noastră”.
Conducerea unei autospeciale implică responsabilități mult mai mari decât conducerea unui camion. „La un camion obișnuit conduci și te asiguri că ajungi la destinație în siguranță. La autospecială, fiecare drum e o misiune – nu contează doar să ajungi, ci să ajungi cât mai repede și pregătit, știind că în spatele tău e o echipă întreagă și că fiecare secundă contează pentru viața oamenilor și agoniseala lor de o viață”, ne-a mărturisit Nicoleta. În plus, în calitate de conducător autospeciale trebuie să știi fiecare detaliu al mașinii de intervenție – cum funcționează pompele, presiunea apei, furtunurile care sunt și ele de mai multe tipuri, echipamentele de intervenție (motopompă, drujbe, instalații de iluminat etc.). La camion nu ai această responsabilitate directă asupra salvării oamenilor – la autospecială, e ca și cum fiecare decizie pe care o iau eu poate face diferența între viață și moarte”.
Câteva concluzii privind scurta perioadă de când este pompier …
Prima intervenție? Emoții cât pentru o viață – picioarele îi tremurau.
– Cea mai grea parte? Momentele în care, oricât de mult ai încerca, nu mai poți salva o viață.
– Cea mai frumoasă parte? Să știi că oamenii își pun speranțele în tine și să vezi că munca ta contează pentru ei.
Astăzi, după zile și nopți petrecute în cadrul subunității de intervenție, cu momente dificile, dar și satisfacția misiunilor îndeplinite, colega noastră nu mai este doar „o femeie la pompieri”, este un model de curaj, dăruire și responsabilitate – o dovadă că stereotipurile pot fi dărâmate. „Sper să fiu un exemplu pentru orice femeie care visează să intre în această frumoasă familie: aveți încredere în voi și mergeți pe drumul vostru, chiar dacă e dificil!”, a fost sfatul Nicoletei pentru toate tinerele care vor să aleagă o carieră militară, în arma „pompieri și protecție civilă”. (Compartimentul Informare și Relații Publice din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență “A.D. Ghica” Teleorman)